ÎNSĂMĂRÁ, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.

ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați, -te, adj. (Popular) Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. V. înșeuat. Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295.

ÎNSĂMĂRÁ, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catâr). – Din în- + samar.

ÎNSĂMĂRÁT, -Ă, însămărați,- te, adj. (Pop.) Care poartă samarul, căruia i s-a pus samarul. – V. însămăra.

însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.

însămărát, însămărátă, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înșeuat cu samarul.

însămărat a. cu samarul în spinare: cu catârii însămărați POP.

însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.