ÎNSĂLBĂTICÍ vb. v. sălbătici.

însălbăticít, -ă, adj. (reg.) devenit sălbatic, sălbăticit, feroce.

însălbătăcit (însălbăticit) a. feroce: chip însălbătăcit PANN.

însălbăticésc, V. sălbăticesc.

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

însălbătici vb. v. SĂLBĂTICI.