ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.

ÎNSĂILÁRE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseiláre s. f.] – V. însăila.

ÎNSEILÁ vb. I v. însăila.

ÎNSEILÁRE s. f. v. însăilare.

ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.

ÎNSĂILÁRE, însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Var.: înseiláre s. f.] – V. însăila.

ÎNSEILÁ vb. I v. însăila.

ÎNSEILÁRE s. f. v. însăilare.

ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase cu împunsături rare, în mod provizoriu, a prinde cu ață. ♦ Fig. A imagina, a improviza. Însăila lungi dialoguri între personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. – Pronunțat: -să-i-.

ÎNSĂILÁRE, însăilări, s. f. (Rar) Acțiunea de a însăila. – Pronunțat: -să-i-.

însăilá (-să-i-) vb., ind. prez. 3 însăileáză

însăiláre (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilắrii; pl. însăilắri

însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. și pl. însăileáză

însăiláre s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări

ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)

ÎNSĂILÁ vb. v. improviza.

ÎNSĂILÁRE s. însăilat. (~ unei haine.)

A ÎNSĂILÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia

însăilà v. 1. a coase cu împunsături rare, a prinde cu ață pe unde are să se coase la urmă: a însăila rochea; 2. a împreuna: am însăilat bucățelele ISP.; 3. fig. a începe a face. [V. saià].

însăĭléz v. tr. (got. insailjan, a lega cu funiĭ. V. sailă, saĭa 2 și sălai. Cp. și cu ung. szál, ață). Înșulăresc, cos cu împunsăturĭ rare și în mod provizoriŭ: a însăila o rochie.

ÎNSĂILA vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)

însăila vb. v. IMPROVIZA.

ÎNSĂILARE s. însăilat. (~ unei haine.)

însăilá, însăilez, vb. tranz. – A coase provizoriu. – Din în- + saia „ață pentru însăilat” (DEX, MDA) < tc. saya (Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban); cuvânt autohton (Russu, 1981).

însăilá, însăilez, vb. tranz. – A coase provizoriu. – Cuvânt autohton (Russu 1981).