Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru însăilătură

ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. [Pr.: -să-i-] – Însăila + suf. -ătură.
ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.
însăilătúră (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilătúrii; pl. însăilătúri
însăilătúră s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilătúrii; pl. însăilătúri
ÎNSĂILĂTÚRĂ s. v. șular.
ÎNSĂILĂTÚRĂ ~i f. Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; saia. /a însăila + suf. ~ătură
însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
ÎNSĂILĂTU s. șular, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)

însăilătură dex online | sinonim

însăilătură definitie

Intrare: însăilătură
însăilătură substantiv feminin
  • silabisire: -să-i-