ÎNSÂNGERÁ, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. ♦ Fig. A înroși. – În + sângera.

ÎNSÂNGERÁ, însângerez, vb. I. Tranz. A face să curgă sânge, a umple de sânge. ♦ A păta ceva cu sânge. – În + sângera.

ÎNSÎNGERÁ, însîngerez, vb. I. Tranz. A face să sîngereze, a umple de sînge. Ghimpii trandafirilor i-au însîngerat mîna. ♦ A acoperi de sînge, a păta cu sînge. De sus de pe acoperiș se aruncase cineva... și însîngerase pietrele caldarîmului. PAS, Z. I 310. ♦ Fig. A înroși. Jos în vale, apa însîngerată de lumina focului. CAMILAR, N. I 92. Soarele, coborîndu-și razele, însîngera acoperișul de olane. DUNĂREANU, N. 29.

însângerá (a ~) vb., ind. prez. 3 însângereáză

însângerá vb., ind. prez. 1 sg. însângeréz, 3 sg. și pl. însângereáză

ÎNSÂNGERÁ vb. v. sângera.

A ÎNSÂNGERÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A umple de sânge. 2) A păta cu sânge. 3) fig. A colora cu roșu; a înroși. /în + a sângera

însângerà v. a stropi cu sânge.

însîngeréz, V. sîngerez.

2) sî́nger și (ob.) -réz, a -á v. intr. (lat. sánguino, -náre [intr.], it. sanguinare, pv. sangnar, fr. saigner, cat. sp. pg. sangrar). Emit sînge: rana sîngerează încă. Fig. Inima îmĭ sîngerează. V. tr. Lovesc în cît să curgă sînge: glonțu l-a sîngerat la un picĭor. – Și însîngerez ca v. tr.

ÎNSÎNGERA vb. a (se) înroși, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.)