Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru însâmbrare

însâmbrá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbreáză
însâmbrá vb., ind. prez. 1 sg. însâmbréz, 3 sg. și pl. însâmbreáză
ÎNSÂMBRÁ vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.
însâmbráre s.f. (înv. și reg.) întovărășire, asociere (în vederea înființării unei stâni comune).
însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.
însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.
însîmbra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.
însâmbrá, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).
însâmbrá, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.

însâmbrare dex online | sinonim

însâmbrare definitie

Intrare: însâmbra
însâmbra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: însâmbrare
însâmbrare