Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nrudit

├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├ŹT, -─é, ├«nrudi╚Ťi, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rud─â cu cineva. 2. Fig. Care prezint─â caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. ÔÇô V. ├«nrudi.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├ŹT, -─é, ├«nrudi╚Ťi, -te, adj. 1. Care este sau a devenit rud─â cu cineva. 2. Fig. Care prezint─â caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva; care are afinitate cu cineva sau cu ceva. ÔÇô V. ├«nrudi.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A fi rud─â cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esen╚Ťiale comune cu cineva. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├ş (GHICA, S. 267, ╚śEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
├ÄNRUD├ŹT, -─é, ├«nrudi╚Ťi, -te, adj. 1. Care este rud─â sau a devenit rud─â (prin alian╚Ť─â) cu cineva. Familii ├«nrudite. ÔŚŐ (Substantivat) ├Än capul satului s-au str├«ns: P─ârin╚Ťi ╚Öi fra╚Ťi ╚Öi ├«nrudi╚Ťi Cu cei de cale preg─âti╚Ťi. NECULU╚Ü─é, D. 99. 2. Fig. Care prezint─â caractere esen╚Ťiale comune cu..., care este apropiat de..., care are afinitate cu... Lectura este un proces de crea╚Ťie: citind un roman, cititorul face o munc─â ├«nrudit─â cu aceea a scriitorului: el completeaz─â prin imagina╚Ťia sa ceea ce exist─â ├«n text. V. ROM. decembrie 1953, 270.
!├«nrud├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nrud├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nrude├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nrude├ísc─â
├«nrud├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nrud├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nrude├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nrude├ísc─â
├ÄNRUD├Ź vb. (Mold. ╚Öi Bucov.) a se ├«nnemuri, (├«nv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
├ÄNRUD├ŹT adj. 1. (rar) ├«nrubedenit. (Persoane ~.) 2. v. asem─ân─âtor. 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)
├Änrudit Ôëá ne├«nrudit
A SE ├ÄNRUD├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A deveni rud─â (unul cu altul); a se ├«nnemuri. 2) A fi rud─â (unul cu altul). 3) fig. A c─âp─âta tr─âs─âturi comune. /├«n + rud─â
├«nrud├Č v. a fi rud─â: un ╚Ťigan ce se ├«nrudea cu un boier. V. rud─â.
├«nrud├ęsc ╚Öi rud├ęsc v. tr. (d. rud─â 1). Fac rud─â. V. refl. M─â fac rud─â, m─â ├«ncuscresc. ├Äs rud─â: familiile noastre se ├«nrudesc. Fig. Aceste cuvinte se ├«nrudesc. V. cumetresc.
ÎNRUDI vb. (Mold. și Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
ÎNRUDIT adj. 1. (rar) înrubedenit. (Persoane ~.) 2. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două elemente ~.) 3. (livr.) adiacent. (Probleme ~.)
VERWANDTE SIND SICH ALLE STARKEN SEELEN (germ.) sufletele puternice sunt ├«nrudite ├«ntre ele ÔÇô Schiller, ÔÇ×PiccolominiÔÇŁ, act IV, scena 4. V. ╚Öi Les beaux esprits se rencontrent.

înrudit dex online | sinonim

înrudit definitie

Intrare: înrudi
înrudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înrudit
înrudit