Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nrudire

├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├ŹRE, ├«nrudiri, s. f. Faptul de a se ├«nrudi; rudire. ÔÇô V. ├«nrudi.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├ŹRE, ├«nrudiri, s. f. Faptul de a se ├«nrudi; rudire. ÔÇô V. ├«nrudi.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A fi rud─â cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esen╚Ťiale comune cu cineva. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├ş (GHICA, S. 267, ╚śEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
├ÄNRUD├ŹRE, ├«nrudiri, s. f. Faptul de a se ├«nrudi. 1. Leg─âtur─â de rudenie. Din inima lor nu s-a ╚Öters purtarea necuviincioas─â a sp├«nului, cu toate ├«ndrept─ârile ╚Öi ├«nrudirea lui. CREANG─é, P. 209. O ├«nrudire cu cel ├«nt├«i ministru... nu putea fi dec├«t protivnic─â lini╚Ötei pre care el at├«t o dorea. NEGRUZZI, S. II 152. ÔŚŐ (Cu sens colectiv) Elisabeta totdeauna g─âsea un sprijin ├«n numeroasa ei ├«nrudire le╚Öasc─â. SADOVEANU, O. VII 97. 2. Fig. Asem─ânare, afinitate. Cine nu se las─â ├«n╚Öelat de deosebirea de medii nu poate s─â nu observe ├«nrudirea artei lui Creang─â cu aceea a lui Caragiale. C─éLINESCU, I. C. 296. Realismul teatrului lui Shakespeare are profunde ├«nrudiri cu ceea ce vrea s─â realizeze teatrul sovietic. SAHIA, U. R. S. S. 148. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├şre (RUSSO, O. A. 25) s. f.
!├«nrud├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nrud├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nrude├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nrude├ísc─â
├«nrud├şre s. f., g.-d. art. ├«nrud├şrii; pl. ├«nrud├şri
├«nrud├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nrud├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nrude├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nrude├ísc─â
├«nrud├şre s. f., g.-d. art. ├«nrud├şrii; pl. ├«nrud├şri
├ÄNRUD├Ź vb. (Mold. ╚Öi Bucov.) a se ├«nnemuri, (├«nv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
├ÄNRUD├ŹRE s. 1. (├«nv. ╚Öi reg.) rudire, (Mold. ╚Öi Bucov.) ├«nnemurire. (~ lor prin c─âs─âtorie.) 2. v. rudenie. 3. v. potrivire.
A SE ├ÄNRUD├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A deveni rud─â (unul cu altul); a se ├«nnemuri. 2) A fi rud─â (unul cu altul). 3) fig. A c─âp─âta tr─âs─âturi comune. /├«n + rud─â
├«nrud├Č v. a fi rud─â: un ╚Ťigan ce se ├«nrudea cu un boier. V. rud─â.
├«nrud├ęsc ╚Öi rud├ęsc v. tr. (d. rud─â 1). Fac rud─â. V. refl. M─â fac rud─â, m─â ├«ncuscresc. ├Äs rud─â: familiile noastre se ├«nrudesc. Fig. Aceste cuvinte se ├«nrudesc. V. cumetresc.
ÎNRUDI vb. (Mold. și Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
├ÄNRUDIRE s. 1. (├«nv. ╚Öi reg.) rudire, (Mold. ╚Öi Bucov.) ├«nnemurire. (~ lor prin c─âs─âtorie.) 2. rudenie, (├«nv. ╚Öi reg.) nemotenie, (reg.) nemu╚Öug. (Leg─âturi de ~.) 3. afinitate, analogie, apropiere, asem─ânare, concordan╚Ť─â, coresponden╚Ť─â, potriveal─â, potrivire, similaritate, similitudine, (├«nv. ╚Öi reg.) semuial─â, (reg.) semeni╚Ö, (├«nv.) potroz, sem─ânare, sem─ân─âtur─â, semuire. (Exist─â o evident─â ~ ├«ntre aceste elemente.)

înrudire dex online | sinonim

înrudire definitie

Intrare: înrudi
înrudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înrudire
înrudire substantiv feminin