Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nrudi

├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. recipr. 1. A fi sau a deveni rud─â cu cineva; a se ├«nnemuri2. 2. Fig. A avea caractere (esen╚Ťiale) comune cu cineva sau cu ceva. ÔÇô ├Än + rud─â.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A fi rud─â cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esen╚Ťiale comune cu cineva. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├ş (GHICA, S. 267, ╚śEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
!├«nrud├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nrud├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nrude├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nrude├ísc─â
├«nrud├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nrud├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nrude├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nrude├ísc─â
├ÄNRUD├Ź vb. (Mold. ╚Öi Bucov.) a se ├«nnemuri, (├«nv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)
A SE ├ÄNRUD├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A deveni rud─â (unul cu altul); a se ├«nnemuri. 2) A fi rud─â (unul cu altul). 3) fig. A c─âp─âta tr─âs─âturi comune. /├«n + rud─â
├«nrud├Č v. a fi rud─â: un ╚Ťigan ce se ├«nrudea cu un boier. V. rud─â.
├«nrud├ęsc ╚Öi rud├ęsc v. tr. (d. rud─â 1). Fac rud─â. V. refl. M─â fac rud─â, m─â ├«ncuscresc. ├Äs rud─â: familiile noastre se ├«nrudesc. Fig. Aceste cuvinte se ├«nrudesc. V. cumetresc.
ÎNRUDI vb. (Mold. și Bucov.) a se înnemuri, (înv.) a se rudi. (Cei doi se ~ direct.)

înrudi dex online | sinonim

înrudi definitie

Intrare: înrudi
înrudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a