Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nrourat

├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi cu rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô ├Än + roura.
├ÄNROUR├üT, -─é, ├«nroura╚Ťi, -te, adj. Acoperit, plin de rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô V. ├«nroura.
├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi cu rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô ├Än + roura.
├ÄNROUR├üT, -─é, ├«nroura╚Ťi, -te, adj. Acoperit, plin de rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô V. ├«nroura.
├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi de rou─â. (Fig.) Pleoapele b─âbu╚Ťei se ├«nrourar─â de lacrimi. MIHALE, O. 167.
├ÄNROUR├üT, -─é, ├«nroura╚Ťi, -te, adj. Acoperit de rou─â, umezit de rou─â. Ad├«ncurile ├«nrourate ale codrilor se de╚Öteptar─â ├«ntr-un ecou prelung ╚Öi jalnic; vuietul alearg─â din poieni ├«n poieni, clocotind. SADOVEANU, O. I 63. Iubirea lui e ca o floare cu petalele ├«nrourate. CAMIL PETRESCU, T. II 101. Pe c├«mpia-nrourat─â Dintr-al zilei rev─ârsat Aduna frumoasa fat─â Rou─â-n galbene ulcioare. CO╚śBUC, P. II 82. ÔŚŐ Fig. ├Änc-o tr─âs─âtur─â pe aceea╚Öi urm─â, ceva mai ad├«nc─â, ╚Öi rana ap─âru ├«nrourat─â de s├«nge. MIRONESCU, S. A. 35.
!înrourá (a se ~) (-ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înroureáză
înrourá vb. (sil. -ro-u-), ind. prez. 3 sg. înroureáză
ÎNROURÁ vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)
ÎNROURÁT adj. rourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)
A SE ÎNROURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se umple de rouă. 2) fig. (despre ochi, pleoape, gene) A se umezi de lacrimi. [Sil. -ro-u-] /în + roură
înrourát, V. rourat.
rour├ít, -─â adj. (d. ro┼ş─â). Plin de ro┼ş─â, ├«nrourat: c├«mpia rourat─â. Fig. Umed: p─âm├«ntu era rourat de s├«nge. ÔÇô ╚śi ├«nr-.
roure├íz─â v. impers. (d. ro┼ş─â, lat. rorare). Pic─â ro┼ş─â. Plo┼ş─â pu╚Ťin, bureaz─â: nÔÇÖa plo┼şat, ci numa─ş a rourat. Fig. Din ochi─ş e─ş roureaz─â lacr─âm─ş. ÔÇô ╚śi ├«nr-. Vech─ş a r─âura, r─âora, roora, ruora, ru─âra (e┼ş ru─âr). Cp. cu bour, nour.
ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)
ÎNROURAT adj. rourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)
ROURAT adj. înrourat, (înv. și pop.) rouros. (Iarbă ~.)

înrourat dex online | sinonim

înrourat definitie

Intrare: înroura
înroura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ro-u-
Intrare: înrourat
înrourat adjectiv