Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nroura

├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi cu rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô ├Än + roura.
├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi cu rou─â. [Pr.: -ro-u-] ÔÇô ├Än + roura.
├ÄNROUR├ü, pers. 3 ├«nroureaz─â, vb. I. Refl. A se acoperi de rou─â. (Fig.) Pleoapele b─âbu╚Ťei se ├«nrourar─â de lacrimi. MIHALE, O. 167.
!înrourá (a se ~) (-ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înroureáză
înrourá vb. (sil. -ro-u-), ind. prez. 3 sg. înroureáză
ÎNROURÁ vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)
A SE ÎNROURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se umple de rouă. 2) fig. (despre ochi, pleoape, gene) A se umezi de lacrimi. [Sil. -ro-u-] /în + roură
roure├íz─â v. impers. (d. ro┼ş─â, lat. rorare). Pic─â ro┼ş─â. Plo┼ş─â pu╚Ťin, bureaz─â: nÔÇÖa plo┼şat, ci numa─ş a rourat. Fig. Din ochi─ş e─ş roureaz─â lacr─âm─ş. ÔÇô ╚śi ├«nr-. Vech─ş a r─âura, r─âora, roora, ruora, ru─âra (e┼ş ru─âr). Cp. cu bour, nour.
ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)

înroura dex online | sinonim

înroura definitie

Intrare: înroura
înroura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ro-u-