RODÍ, rodesc, vb. IV. Intranz. A produce roade. Ogorul lui rodea și livada înflorea. SADOVEANU, O. VII 117. Toți copacii înfrunzesc, Dar mulți din ei nu rodesc. PANN, P. V. I 105. Via-n vară înflorește, Iar în toamnă cum rodește, Vine graur de-o ciupește. ALECSANDRI, P. P. 334. ◊ Fig. Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. REBREANU, P. S. 56. (Tranz.) Vede cineva toată tinerimea aceea rătăcită a-și număra ceasurile în care n-a rodit nimic. BOLLIAC, O. 49. ◊ Tranz. fact. S-ar zice că sîngele vărsat de mine rodește pămîntul. GANE, la CADE. – Variantă: înrodí (DELAVRANCEA, S. 81) vb. IV.

ÎNRODÍ vb. IV. v. rodi.

ÎNRODÍ vb. v. rodi.

înrodì v. a face roditor, a fecunda: soarele milostiv înrodește brazda BĂLC.

înrodésc, V. rodesc.

rodésc v. tr. și intr. (vsl. roditi, a naște). Produc, fac poame, daŭ roade: toțĭ copaciĭ înfrunzesc, dar mulțĭ din eĭ nu rodesc. V. refl. Vechĭ. A se prăsi, a se reproduce. – Și înr- (vest).

înrodi vb. v. RODI.