Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nrobitor

├ÄNROBIT├ôR, -O├üRE, ├«nrobitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care ├«nrobe╚Öte pe cineva. ÔÇô ├Änrobi + suf. -tor.
├ÄNROBIT├ôR, -O├üRE, ├«nrobitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care ├«nrobe╚Öte pe cineva. ÔÇô ├Änrobi + suf. -tor.
├ÄNROBIT├ôR, -O├üRE, ├«nrobitori, -oare, adj. Care ├«nrobe╚Öte pe cineva sau ├«l aduce ├«n stare de robie. 8 milioane de muncitori ╚Öi func╚Ťionari au spus ┬źNu┬╗ politicii economice ├«nrobitoare a marelui capital. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 10/4. ÔŚŐ (Substantivat) ├Än lupta ├«mpotriva ├«nrobitorilor fasci╚Öti, poporul sovietic a dat dovad─â de un eroism neasemuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 2/5.
înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
înrobitór adj. m., s. m., pl. înrobitóri; f. sg. și pl. înrobitoáre
ÎNROBITÓR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)
├Änrobitor Ôëá dezrobitor
├ÄNROBIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival (despre persoane, popoare) Care subjug─â, aduce ├«n stare de robie pe al╚Ťii. /v. a ├«nrobi
ÎNROBITOR adj., s. robitor, (rar) subjugător, (înv.) prădător. (Stat ~.)

înrobitor dex online | sinonim

înrobitor definitie

Intrare: înrobitor (adj.)
înrobitor adjectiv
Intrare: înrobitor (s.m.)
înrobitor substantiv masculin