Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nrobire

├ÄNROB├Ź, ├«nrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. ÔÇô ├Än + rob.
├ÄNROB├ŹRE, ├«nrobiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nrobi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nrobi.
├ÄNROB├Ź, ├«nrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. ÔÇô ├Än + rob.
├ÄNROB├ŹRE, ├«nrobiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nrobi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nrobi.
├ÄNROB├Ź, ├«nrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a aservi; a robi. ├Än goan─â dup─â ob╚Ťinerea de profituri maxime, imperiali╚Ötii ├«nrobesc ╚Öi jefuiesc tot mai mult popoarele din aceste ╚Ť─âri. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2564.
├ÄNROB├ŹRE, ├«nrobiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nrobi ╚Öi rezultatul ei; robire.
├«nrob├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nrob├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nrobe├í; conj. prez. 3 s─â ├«nrobe├ísc─â
├«nrob├şre s. f., g.-d. art. ├«nrob├şrii; pl. ├«nrob├şri
├«nrob├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nrob├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nrobe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nrobe├ísc─â
├«nrob├şre s. f., g.-d. art. ├«nrob├şrii; pl. ├«nrob├şri
├ÄNROB├Ź vb. 1. a robi, (├«nv.) a pr─âda. (A ~ un prizonier.) 2. v. subjuga.
├ÄNROB├ŹRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
A ├«nrobi Ôëá a dezrobi, a elibera
├Änrobire Ôëá dezrobire
A ├ÄNROB├Ź ~├ęsc tranz. (popoare, ╚Ť─âri, teritorii) A lua ├«n st─âp├ónire (prin putere armat─â); a face s─â piard─â independen╚Ťa; a supune; a ├«ngenunchea; a subjuga; a aservi; a ├«nfeuda. /├«n + a robi
ÎNROBI vb. 1. a robi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a robi. a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.)
ÎNROBIRE s. 1. aservire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)

înrobire dex online | sinonim

înrobire definitie

Intrare: înrobi
înrobi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înrobire
înrobire substantiv feminin