ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care înregistrează. – Înregistra + suf. -tor.

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Aparat) care înregistrează. Aparat înregistrator.

înregistratór1 adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre

înregistratór2 s. n., pl. înregistratoáre

înregistratór adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre

înregistratór s. n., pl. înregistratoáre

ÎNREGISTRATÓR s. registrator, (înv.) condicar.

ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor].

ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr. enregistreur)

ÎNREGISTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător

înregistrator m. cel ce înregistrează.

*înregistratór, -oáre adj. și s. Care are funcțiunea de a înregistra. V. registrator.

ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicar.