Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«nregistrator

├ÄNREGISTRAT├ôR, -O├üRE, ├«nregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care ├«nregistreaz─â. ÔÇô ├Änregistra + suf. -tor.
├ÄNREGISTRAT├ôR, -O├üRE, ├«nregistratori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care ├«nregistreaz─â. ÔÇô ├Änregistra + suf. -tor.
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE, înregistratori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Aparat) care înregistrează. Aparat înregistrator.
înregistratór1 adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre
înregistratór2 s. n., pl. înregistratoáre
înregistratór adj. m., pl. înregistratóri; f. sg. și pl. înregistratoáre
înregistratór s. n., pl. înregistratoáre
ÎNREGISTRATÓR s. registrator, (înv.) condicar.
ÎNREGISTRATÓR, OÁRE adj., s.n. (Aparat) care înregistrează. [< înregistra + -tor].
ÎNREGISTRATÓR, -OÁRE adj., s. n. (aparat, dispozitiv) care înregistrează. (după fr. enregistreur)
ÎNREGISTRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înregistrează. /a înregistra + suf. ~ător
înregistrator m. cel ce înregistrează.
*├«nregistrat├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care are func╚Ťiunea de a ├«nregistra. V. registrator.
ÎNREGISTRATOR s. registrator, (înv.) condicar.

înregistrator dex online | sinonim

înregistrator definitie

Intrare: înregistrator
înregistrator adjectiv substantiv neutru