ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. A intra într-o grupare, într-un partid. V. încadra.

înregimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 înregimenteáză

înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. și pl. înregimenteáză

ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)

ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].

ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)

A ÎNREGIMENTÁ ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter

înregimentá v. 1. a face să intre într’un regiment; 2. fig. a băga într’un partid.

*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.

ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)