Dicționare ale limbii române

20 definiții pentru înregimentare

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.
ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.
ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.
ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. – V. înregimenta.
ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. A intra într-o grupare, într-un partid. V. încadra.
ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de a se înregimenta. V. încadrare.
înregimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 înregimenteáză
înregimentáre s. f., g.-d. art. înregimentắrii
înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. și pl. înregimenteáză
înregimentáre s. f., g.-d. art. înregimentării
ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)
ÎNREGIMENTÁRE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)
ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].
ÎNREGIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. [< înregimenta].
ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)
A ÎNREGIMENTÁ ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter
înregimentá v. 1. a face să intre într’un regiment; 2. fig. a băga într’un partid.
*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.
ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)
ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.)

înregimentare dex online | sinonim

înregimentare definitie

Intrare: înregimenta
înregimenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înregimentare
înregimentare substantiv feminin