20 definiții pentru înregimentare
ÎNREGIMENTÁ, înregimentez,
vb. I.
Refl. și
tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din
fr. enrégimenter. ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. –
V. înregimenta. ÎNREGIMENTÁ, înregimentez,
vb. I.
Refl. și
tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din
fr. enrégimenter. ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. –
V. înregimenta. ÎNREGIMENTÁ, înregimentez,
vb. I.
Refl. A intra într-o grupare, într-un partid.
V. încadra. ÎNREGIMENTÁRE s. f. Acțiunea de
a se înregimenta. V. încadrare. înregimentá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 înregimenteáză
înregimentáre s. f.,
g.-d. art. înregimentắrii
înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. și pl. înregimenteáză înregimentáre s. f., g.-d. art. înregimentării ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.) ÎNREGIMENTÁRE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.) ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].
ÎNREGIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) înregimenta și rezultatul ei. [<
înregimenta].
ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s’/enrégimenter)
A ÎNREGIMENTÁ ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter înregimentá v.
1. a face să intre într’un regiment;
2. fig. a băga într’un partid.
*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într’o grupare, într’un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ într’o conspirațiune.
ÎNREGIMENTA vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.) ÎNREGIMENTARE s. înrolare. (~ cuiva într-un partid.) înregimentare dex online | sinonim
înregimentare definitie
Intrare: înregimenta
înregimenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înregimentare
înregimentare substantiv feminin