Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nr─âmat

├ÄNR─éM├ü, ├«nr─âmez, vb. I. Tranz. A pune un obiect ├«n ram─â; a ├«ncadra. ÔÇô ├Än + ram─â.
├ÄNR─éM├ü, ├«nr─âmez, vb. I. Tranz. A pune un obiect ├«n ram─â; a ├«ncadra. ÔÇô ├Än + ram─â.
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune (un obiect) în ramă. V. încadra. Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.
înrămá (a ~) vb., ind. prez. 3 înrămeáză
├«nr─âm├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nr─âm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nr─âme├íz─â
ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A ~ un tablou.)
A ├ÄNR─éM├ü ~├ęz tranz. A pune ├«n ram─â; a ├«ncadra. /├«n + ram─â
*├«nram├ęz, a -─âm├í, v. tr. (d. ram─â). Pun ├«n ram─â, ├«ncadrez (un tablo┼ş).
ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

înrămat dex online | sinonim

înrămat definitie

Intrare: înrăma
înrăma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înrămat
înrămat participiu