Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru înrăma

ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune un obiect în ramă; a încadra. – În + ramă.
ÎNRĂMÁ, înrămez, vb. I. Tranz. A pune (un obiect) în ramă. V. încadra. Fericită, Adriana îl rugă să le primească [tablourile] din partea lor, scuzîndu-se că nu au avut posibilitatea să le înrămeze. CAMIL PETRESCU, N. 168.
înrămá (a ~) vb., ind. prez. 3 înrămeáză
înrămá vb., ind. prez. 1 sg. înrăméz, 3 sg. și pl. înrămeáză
ÎNRĂMÁ vb. a încadra. (A ~ un tablou.)
A ÎNRĂMÁ ~éz tranz. A pune în ramă; a încadra. /în + ramă
*înraméz, a -ămá, v. tr. (d. ramă). Pun în ramă, încadrez (un tabloŭ).
ÎNRĂMA vb. a încadra. (A ~ un tablou.)

înrăma dex online | sinonim

înrăma definitie

Intrare: înrăma
înrăma verb grupa I conjugarea a II-a