ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÂURÍTĂ, înrâurite sf. (Înv.) Înrâurire. – V. înrâuri.

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâureáscă

ÎNRÂURÍ vb. v. influența.

ÎNRÂURÍTĂ s. v. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrâurire, prestigiu, putere, reputație, respect, stimă, trecere, vază.

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].

A ÎNRÂURÍ ~ésc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

înrîurită s. v. ASCENDENT. AUTORITATE. CONSIDERAȚIE. INFLUENȚĂ. ÎNRÎURIRE. PRESTIGIU. PUTERE. REPUTAȚIE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.