ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.

ÎNRÎURÍ, înrîuresc, vb. IV. Tranz. A exercita o influență, a influența. Eram și eu înrîurit de sfiala îngrijorată a celorlalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. Seninătatea gravă a Sașei se întunecase în umbra unei melancolii dureroase, ce părea că înrîurește deopotrivă pe toți dimprejur. D. ZAMFIRESCU, R. 11. ◊ Intranz. Legături de rudenie și prestigiul ce dă o mare avere înrîuresc asupra societății lipsită de principii de moralitate. BOLINTINEANU, O. 432. Prefacerile înrîureau în ființa... politică sau morală [a națiunilor]. NEGRUZZI, S. I 200.

înrâurí (a ~) (-râ-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 să înrâureáscă

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâureáscă

ÎNRÂURÍ vb. v. influența.

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].

ÎNRÂURÍ vb. tr. a influența. (după fr. influer, germ. einflüssen)

A ÎNRÂURÍ ~ésc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri

înrâurì v. a influența. [Neologism modelat după germ. beeinflussen].

*înrîurésc v. tr. (d. rîŭ, după fr. influencer și germ. be-ein-flussen). Rar. Influențez.

ÎNRÎURI vb. a influența. (I-a ~ profund creația.)