Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru înoura

înoréz și (est) înouréz (mă) v. refl. uzitat ca impers. d. nor, nour: lat. innubilare, ven. inovolar. it. annuvolarsi, sp. anubiarse, pg. anuviarse). Mă acoper cu norĭ: ceru, muntele se înourează. Fig. Mă posomorăsc, mă întunec, mă întristez. – Și înn-. Vechĭ și nourez. V. cețat.
înouréz, V. înorez.

înoura dex online | sinonim

înoura definitie

Intrare: înoura
înoura