29 definiții pentru înnorat
ÎNNORÁ, înnorez,
vb. I.
1. Intranz. și
refl. impers. (La
pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (
Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [
Var.:
înnourá vb. I] –
În +
nor. ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te,
adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦
Fig. Trist, posomorât. [
Var.:
înnourát, -ă adj.] –
V. înnora. ÎNNOURÁ, vb. I
v. înnora. ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat. ÎNNORÁ, înnorez,
vb. I.
1. Intranz. și
refl. impers. (La
pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (
Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [
Var.:
înnourá vb. I] –
În +
nor. ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te,
adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦
Fig. Trist, posomorât. [
Var.:
înnourát, -ă adj.] –
V. înnora. ÎNNOURÁ, vb. I
v. înnora. ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat. ÎNNORÁ, pers. 3 înnorează,
vb. I. (Și în forma înnoura)
1. Intranz. și
refl. impers. A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat. ♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. ♦
Tranz. Fig. A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16.
2. Tranz. Fig. A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. – Variante:
înnourá, nourá vb. I.
ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te,
adj. (Și în forma înnourat; despre cer,
p. ext. despre locuri) Acoperit, umbrit de nori; întunecat. Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ♦
Fig. Posomorît, trist; întunecat. Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. – Variante:
înnourát, -ă, (regional)
norát, -ă (HODOȘ, P. P. 68)
adj. ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat. înnorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 înnoreáză
înnorá vb., ind. prez. 3 sg. înnoreáză ÎNNORÁ vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) ÎNNORÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî. ÎNNORÁT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorât, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posomorât, urât, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) ÎNNORÁT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist. A (se) înnora ≠ a (se) însenina A se înnora ≠ a se însenina, a se înveseli, a se învioșa, a se lumina A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor înnorà v.
1. a se acoperi cu nori, a se întuneca: cerul se înnorează;
2. fig. a se întrista. [Lat. INNUBILARE].
înoréz și (est)
înouréz (mă) v. refl. uzitat ca impers. d. nor, nour: lat. innubilare, ven. inovolar. it. annuvolarsi, sp. anubiarse, pg. anuviarse). Mă acoper cu norĭ: ceru, muntele se înourează. Fig. Mă posomorăsc, mă întunec, mă întristez. – Și
înn-. Vechĭ și
nourez. V.
cețat. ÎNNORA vb. a se închide, a se înnegura, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) înnora vb v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ. ÎNNORAT adj. închis, înnegurat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (inv.) ponegrit. (Vreme ~.) înnorat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST. înnorat dex online | sinonim
înnorat definitie
Intrare: înnora
înnora verb grupa I conjugarea a II-a
înnoura verb grupa I conjugarea a II-a