ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor.

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. Care înnoiește, inovează, regenerează; novator. [Pr.: -no-i-] – Înnoi + suf. -tor.

ÎNNOITÓR, -OÁRE, înnoitori, -oare, adj. (Rar) Care înnoiește, schimbă, inovează. Metode înnoitoare. ▭ Învățătura lui Marx, Engels, Lenin, Stalin este o măreață forță înnoitoare și transformatoare a lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2765.

înnoitór (-no-i-) adj. m., pl. înnoitóri; f. sg. și pl. înnoitoáre

înnoitór adj. m. (sil. -no-i-), pl. înnoitóri; f. sg. și pl. înnoitoáre

ÎNNOITÓR adj. 1. inovator, modernizator. (O reformă ~oare.) 2. primenitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mișcare ~oare.) 3. v. inovator.

Înnoitor ≠ învechit

ÎNNOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnoiește; în stare să inoveze; novator. /a înnoi + suf. ~tor

ÎNNOITOR adj. 1. modernizator. (O reformă ~; spirit ~.) 2. primenitor, reformator, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mișcare ~.)