ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

ÎNNOÍT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din (sau ca) nou; reparat. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. 2. Fig. Schimbat, primenit, împrospătat. – V. înnoi.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. – În + nou.

ÎNNOÍT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din (sau ca) nou; reparat. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. 2. Fig. Schimbat, primenit, împrospătat. – V. înnoi.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou, a face (ca) nou (înlocuind sau reparînd ce era vechi, uzat); a reface, a repara, a drege. V. restaura. A înnoit casa de nici n-o mai cunoști. ♦ A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a schimba, a primeni. A înnoi parcul de mașini. A înnoi garderoba. ▭ Înnoi de mai multe ori vinul din oală. SADOVEANU, O. I 48. ♦ Refl. A se îmbrăca cu ceva nou; a-și face haine noi. Să ne cîrpim, că nu putem tot să ne înnoim. PANN, P. V. III 71. 2. Intranz. A crește din nou, a se reface. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini... apoi am dat de fînețe cosite, pe care înnoia otava. SADOVEANU, O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se împrospăta, a se regenera, a se preface, a se transforma, a se redeștepta. Ș-o da o ploaie cu soare Nuielile să se-nmoaie Frunza să li se-nverzească, Dragostea să se înnoiască. BIBICESCU, P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o acțiune, un document etc.) A face încă o dată, a repeta; a prelungi valabilitatea. Primești a-ți înnoi mărturisirile? NEGRUZZI, S. III 341. Costantin Basarab, urcîndu-se pe tron la 1655, înnoi hrisovul lui Matei-vv. împotriva grecilor și a dezrobirii monastirilor. BĂLCESCU, O. I 70. ◊ Refl. A fost un rîs pe toate tonurile, care trei zile s-a înnoit la fiecare masă. SADOVEANU, O. VI 294.

ÎNNOÍT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din nou, reparat. Casă înnoită. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. Sub arcul de triumf, înălțat în poartă din crengi ce se ofiliseră, colonelul, înnoit și el din cap pînă-n picioare, se uita țintă înspre oraș. BRĂESCU, V. A. 51. 2. Schimbat, primenit, reîmprospătat. În lumina din ce în ce mai scăzută a amurgului, trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Căci era pe la-nceputul Lunii mai, cînd firea-ntreagă Înnoită, uită parcă Tot ce-a fost cumplit și rău. IOSIF, V. 120.

înnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 să înnoiáscă

înnoí vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiáscă

ÎNNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. prelungi.

ÎNNOÍ vb. v. regenera.

ÎNNOÍT adj. 1. modernizat. (Utilaj ~.) 2. împrospătat, regenerat, reînnoit. (Natura ~.)

A (se) înnoi ≠ a (se) învechi

A ÎNNOÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face să se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face să fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

A SE ÎNNOÍ mă ~iésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

înnoì v. 1. a face nou (înlocuind cele vechi), a restaura; 2. a cumpăra din nou: să ne cârpim, că nu putem să ne tot înnoim PANN.

înoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ, înlocuĭesc, schimb, restaurez: a înoi o haĭnă, un gard. V. refl. Mă îmbrac în haĭna noŭă. – Și înnoĭesc. Greșit reînoĭesc.

ÎNNOI vb. 1. a inova. (A ~ un procedeu, o tehnologie.) 2. a moderniza. (A ~ mijloacele de predare didactică.) 3. a prelungi. (Și-a ~ abonamentul.)

înnoi vb. v. REGENERA.

ÎNNOIT adj. 1. modernizat. (Utilaj ~.) 2. împrospătat, regenerat, reînnoit. (Natura ~.)