ÎNNISIPÁ, pers. 3 înnisipează, vb. I. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – În + nisip.

ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s. f. Acțiunea de a se înnisipa. – V. înnisipa.

ÎNNISIPÁ, pers. 3 înnisipează, vb. I. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – În + nisip.

ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s. f. Acțiunea de a se înnisipa. – V. înnisipa.

ÎNNISIPÁ, înnisipez, vb. I. Refl. (Despre conducte, canale etc.) A se astupa prin depunere de nisip.

înnisipá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnisipeáză

înnisipá vb., ind. prez. 3 sg. înnisipeáză

înnisipáre s. f., g.-d. art. înnisipării; pl. înnisipări

ÎNNISIPÁ vb. refl. (despre drumuri) a se acoperi cu un strat de nisip adus de vânt. ◊ (despre canale, conducte) a se astupa cu nisip. (< în- + nisip)

A ÎNNISIPÁ ~éz tranz. A face să se înnisipeze. /în + nisip

A SE ÎNNISIPÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre conducte, canale) A se astupa cu nisip; a se înfunda cu depuneri de nisip. /în + nisip

înnisipéz, V. înisipez.