ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s. f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. – V. înnegura.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s. f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. – V. înnegura.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu negură, cu ceață. Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Fig. Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ Refl. Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. (Fig.) În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. 2. Refl. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) A căpăta o expresie tristă, a se întuneca. Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. ◊ Tranz. Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.

ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s. f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. Chipurile celor din umbra duzilor... începuseră să se șteargă în înnegurarea domoală. CAMIL PETRESCU, O. II 195.

înnegurá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnegureáză

înneguráre s. f., g.-d. art. înnegurắrii; pl. înnegurắri

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză

înneguráre s. f., g.-d. art. înnegurării; pl. înnegurări

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina

A ÎNNEGURÁ ~éz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură

A SE ÎNNEGURÁ mă ~éz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură

înnegurà v. a acoperi cu negură.

îneguréz v. tr. Acoper cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s’aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.

ÎNNEGURA vb. 1. a se închide, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

înnegura vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.