ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunești; exasperant. – Înnebuni + suf. -tor.

ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunești; exasperant. – Înnebuni + suf. -tor.

înnebunitór adj. m., pl. înnebunitóri; f. sg. și pl. înnebunitoáre

înnebunitór adj. m., pl. înnebunitóri; f. sg. și pl. înnebunitoáre

ÎNNEBUNITÓR adj. v. exasperant.

ÎNNEBUNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnebunește; în stare să scoată din minți. /a înnebuni + suf. ~tor

ÎNNEBUNITOR adj. exasperant. (Un zgomot ~.)