Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ├«nnebunire

├ÄNNEBUN├Ź, ├«nnebunesc, vb. IV. Intranz. A-╚Öi pierde facult─â╚Ťile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-╚Öi pierde calmul, st─âp├ónirea de sine. ÔŚŐ Tranz. Durerea l-a ├«nnebunit. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) Nu m─â-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau ne├«ncrederea fa╚Ť─â de cele auzite. ÔÖŽ Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â st─âp├ónirea de sine; a agasa, a enerva. ÔÇô ├Än + nebun.
├ÄNNEBUN├ŹRE s. f. (Rar) Faptul de a ├«nnebuni. ÔÇô V. ├«nnebuni.
├ÄNNEBUN├Ź, ├«nnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demen╚Ť─â; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-╚Öi pierde calmul, st─âp├ónirea de sine. ÔŚŐ Tranz. Durerea l-a ├«nnebunit. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) Nu m─â-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau ne├«ncrederea fa╚Ť─â de cele auzite. ÔÖŽ Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â st─âp├ónirea de sine; a agasa, a enerva. ÔÇô ├Än + nebun.
├ÄNNEBUN├ŹRE s. f. Faptul de a ├«nnebuni. ÔÇô V. ├«nnebuni.
├ÄNNEBUN├Ź, ├«nnebunesc, vb. IV. Intranz. A-╚Öi pierde facult─â╚Ťile mintale, a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni z─âp─âcit, aiurit. Pe pustiul ╚Ť─ârm al m─ârii st─â cu p─ârul despletit Toamna, ca o c─âl─âtoare care a ├«nnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50. Tr─âia la praguri, ╚Öi-n nevoi C─â-n urm-o-nnebunit. CO╚śBUC, P. I 229. ÔŚŐ Expr. (Familiar) Ai ├«nnebunit? exprim─â mirarea ╚Öi blamul fa╚Ť─â de vorba sau purtarea nepotrivit─â a interlocutorului. ÔŚŐ Tranz. L-a ├«nnebunit frica. (Expr.; familiar) Nu m─â-nnebuni! exclama╚Ťie folosit─â c├«nd se spun lucruri de necrezut, care te uimesc, te minuneaz─â. Nu m─â-nnebuni, onorabile! Dumneata e╚Öti? CARAGIALE, O. I 81. Au f─âcut vro bazaconie la d-ta ├«n cas─â?... nu m─â-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. ÔÖŽ Tranz. A plictisi, a agasa. Ei, destul acuma, las─â, nu ne mai ├«nnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. ÔŚŐ Expr. A ├«nnebuni de cap (pe cineva) = a z─âp─âci (pe cineva). ÔÇô Variant─â: nebun├ş (RETEGANUL, P. IV 49, EMINESCU, N. 9, NEGRUZZI, S. I 32) vb. IV.
├«nnebun├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nnebun├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nnebune├í; conj. prez. 3 s─â ├«nnebune├ísc─â
├«nnebun├şre (rar) s. f., g.-d. art. ├«nnebun├şrii
├«nnebun├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nnebun├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nnebune├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nnebune├ísc─â
├«nnebun├şre s. f., g.-d. art. ├«nnebun├şrii
├ÄNNEBUN├Ź vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se ╚Ťicni, (pop. ╚Öi fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) a (se) bol├ónzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a z─âluzi, a (se) z─ârghi, (fam.) c─âpia, a se sona, (fig.) a se scr├ónti, a se tr─âsni, a se ╚Ť─âc─âni.
A ├ÄNNEBUN├Ź ~├ęsc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scr├ónti; a se sminti; a se aliena. ÔŚŐ Ai ~it? exclama╚Ťie de dezaprobare fa╚Ť─â de ceea ce zice sau face cineva. ~ dup─â cineva (sau dup─â ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normal─â; a ame╚Ťi; a z─âp─âci; a buim─âci. ~ de cap pe cineva. ÔŚŐ Nu m─â ~! se spune pentru a-╚Öi exprima mirarea sau ne├«ncrederea fa╚Ť─â de cele auzite. /├«n + nebun
├«nebun├ęsc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac ├«n nebun. ÔÇô Se zice ╚Öi se scrie ╚Öi ├«nnebun├ęsc. Ma─ş vech─ş ╚Öi ma─ş rar az─ş ╚Öi nebun├ęsc. Ca v. refl. m─â ├«ne- ╚Öi nebunesc dup─â cineva sa┼ş dup─â ceva, ├«m─ş place foarte mult, m─â da┼ş ├«n v├«nt. M─â nebunesc, fac nebuni─ş copil─âre╚Öt─ş, zburd: nu v─â ma─ş nebuni╚Ť─ş, m─â─ş b─â─şe╚Ť─ş! V. b─âl─âb─ânesc.
├ÄNNEBUNI vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se ╚Ťicni, (pop. ╚Öi fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. ╚Öi Ban.) a (se) bol├«nzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a z─âluzi, a (se) z─ârghi, (fam.) a c─âpia, (fig.) a se scr├«nti, a se tr─âsni, a se ╚Ť─âc─âni.
A ├ÄNNEBUNI a da benga ├«n cineva, a se dili, a o lua razna, a m├ónca ceapa ciorii, a m├ónca ciuperci, a-╚Öi pierde min╚Ťile, a i se pune piticul, a i se r─âsturna (cuiva) clo╚Öca, a se scr├ónti, a se sona, a se ╚Ť─âc─âni, a se ╚Ťicni, a se u╚Öchi.
a înnebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sâcâi (pe cineva).
să-nnebunesc! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!

înnebunire dex online | sinonim

înnebunire definitie

Intrare: înnebuni
înnebuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înnebunire
înnebunire substantiv feminin