6 definiții pentru înnămețire
ÎNNĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi. ÎNNĂMEȚÍRE s. v. înzăpezire. nămețésc și
nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și
înă- saŭ
înnă-. ÎNNĂMEȚI vb. a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. ÎNNĂMEȚIRE s. întroienire, înzăpezire, nămețire, troienire, (reg.) omețire. înnămețire dex online | sinonim
înnămețire definitie
Intrare: înnămeți
înnămeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a