Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru înnămețire

ÎNNĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.
ÎNNĂMEȚÍRE s. v. înzăpezire.
înămețésc, V. nămețesc.
nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.
ÎNNĂMEȚI vb. a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți.
ÎNNĂMEȚIRE s. întroienire, înzăpezire, nămețire, troienire, (reg.) omețire.

înnămețire dex online | sinonim

înnămețire definitie

Intrare: înnămețire
înnămețire
Intrare: înnămeți
înnămeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a