Dicționare ale limbii române

2 intrări

21 definiții pentru înnădușit

ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși.
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși.
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
ÎNĂDUȘÍT, -Ă adj. v. nădușit.
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Asudat, transpirat. Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68. Flăcăii... își plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite. REBREANU, I. 12. 2. (Neobișnuit) Sufocat, înecat, sugrumat. Taci, strigă cu glas nădușit și tremurînd vecinul meu. NEGRUZZI, S. I 236. ◊ (Adverbial, în forma înădușit) Odată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap. CREANGĂ, P. 174. – Variantă: înădușít, -ă (CREANGĂ, P. 174, ALECSANDRI, P. II 11) adj.
ÎNNĂDUȘÍ vb. v. transpira.
ÎNNĂDUȘÍ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
ÎNNĂDUȘÍT adj. asudat, nădușit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om ~.)
NĂDUȘÍT adj. v. transpirat.
NĂDUȘÍT adj. v. asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat.
înnădușì v. 1. a năduși; 2. Mold. a înnăbuși: îi învelia iute cu paie de-i înnădușia CR. sgomot lung înnădușit AL.
nădușit a. 1. plin de nădușeală; 2. afundat: glasuri nădușite AL.; 3. acoperit: bucate nădușite.
înắduș, -ésc și (maĭ rar) nădușesc, a v. tr. (în și nă-dușesc, d. vsl. *ne-dušiti și za-dušiti, a sufoca, d. duhŭ, duh; rus. dušitĭ, a sufoca. V. năduf). Est. Asfixiez, sufoc, înăbuș. V. refl. Mă asfixiez. Vest (înădușesc și maĭ des nădușesc v. intr.). Asud, transpir. – Se zice și se scrie și înn-.
înădușít și (maĭ rar) nădușit, -ă adj. Est. Înăbușit, asfixiat, sufocat. Înfundat: huĭet înădușit, stufatu e un fel de mîncare înădușită. Vest (năd-). Asudat. Adv. În mod înădușit: răsună înădușit.
ÎNNĂDUȘI vb. a asuda, a năduși, a transpira. (A ~ din cauza căldurii.)
înnăduși vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.
ÎNNĂDUȘIT adj. asudat, nădușit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om foarte ~.)
NĂDUȘIT adj. asudat, înnădușit, transpirat, ud, (prin Olt.) năboit. (Om ~.)
nădușit adj. v. ASFIXIAT. ÎNĂBUȘIT. ÎNECAT. SUFOCAT.

înnădușit dex online | sinonim

înnădușit definitie

Intrare: înnăduși
înnăduși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nădușit
înnădușit adjectiv
nădușit adjectiv
înădușit adjectiv