Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru înnăditură

ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit. – Înnădi + suf. -tură.
ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită, nadă; locul unde s-a înnădit. – Înnădi + suf. -tură.
ÎNNĂDITÚRĂ, înnădituri, s. f. Bucată înnădită; locul unde s-a înnădit. Înnăditură lucrată cu îngrijire.
înnăditúră s. f., g.-d. art. înnăditúrii; pl. înnăditúri
înnăditúră s. f., g.-d. art. înnăditúrii; pl. înnăditúri
ÎNNĂDITÚRĂ s. nadă. (A pune o ~ la...)
înăditúră f., pl. ĭ. Lucru înădit, adăugat, anexat: a pune o înăditură la o scîndură, la o rochie, la un drug.
ÎNNĂDITU s. nadă. (A pune o ~ la...)

înnăditură dex online | sinonim

înnăditură definitie

Intrare: înnăditură
înnăditură substantiv feminin