3 definiții pentru înnăbuși
ÎNNĂBUȘÍ, înnắbuș,
vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca.
2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi.
3. Tranz. Fig. A potoli prin violență manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Își înnăbuși un geamăt (SADOVEANU).
4. Tranz. (În
expr.) A înnăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – Din în- +
năbuși. înnăbușì v.
1. a nu putea răsufla: se înnăbușe aici;
2. V.
năbușì. înăbúș și
-ésc, a
-í v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș. – El înăbușă, sî înăbúșe. V.
bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (
năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și
înn- și
înắbuș. înnăbuși dex online | sinonim
înnăbuși definitie
Intrare: înnăbuși
înnăbuși verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a