Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru ├«nmugurit

├ÄNMUGUR├Ź, pers. 3 ├«nmugure╚Öte, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a ├«nc─âpu╚Öi. ÔÖŽ Fig. (Despre idei, solu╚Ťii etc.) A lua na╚Ötere, a prinde contur ├«n mintea cuiva. ÔÇô ├Än + mugur.
├ÄNMUGUR├ŹT, -─é, ├«nmuguri╚Ťi, -te, adj. Care a f─âcut muguri; mugurit, ├«nc─âpu╚Öat. ÔÇô V. ├«nmuguri.
├ÄNMUGUR├Ź, pers. 3 ├«nmugure╚Öte, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a ├«nc─âpu╚Öi. ÔÖŽ Fig. (Despre idei, solu╚Ťii etc.) A lua na╚Ötere, a prinde contur ├«n mintea cuiva. ÔÇô ├Än + mugur.
├ÄNMUGUR├ŹT, -─é, ├«nmuguri╚Ťi, -te, adj. Care a f─âcut muguri; mugurit, ├«nc─âpu╚Öat. ÔÇô V. ├«nmuguri.
├ÄNMUGUR├Ź, ├«nmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. ├Äntr-o zi v─âzu c─â pomul ├«nmugure╚Öte, ├«nflore╚Öte, se scutur─â florile ╚Öi roadele se arat─â. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugure╚Öte, ÔÇÖNmugure╚Öte, ├«nverze╚Öte, Doru-n mine se treze╚Öte. ANT. LIT. POP. I 74. ÔÇô Variante: mugur├í (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugur├ş (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.
├ÄNMUGUR├ŹT, -─é, ├«nmuguri╚Ťi, -te, adj. (Despre plante) Care a dat muguri. Din livezile ├«nmugurite, din gr─âdinile cu flori, veneau adieri pline de miresme. SADOVEANU, O. IV 58. Gemea mu╚Öcat de v├«nturi un stuf de liliac. Pl─âp├«ndele lui ramuri abia ├«nmugurite... Nainte de-a-╚Öi da rodul mureau ├«nvine╚Ťite. MACEDONSKI, O. I 114.
├«nmugur├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ├«nmugur├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nmugure├í; conj. prez. 3 s─â ├«nmugure├ísc─â
├«nmugur├ş vb., ind. prez. 3 sg. ├«nmugur├ę╚Öte, imperf. 3 sg. ├«nmugure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmugure├ísc─â
├ÄNMUGUR├Ź vb. (BOT.) a muguri, (├«nv. ╚Öi pop.) a odr─âsli, (reg.) a ├«mpupi, a ├«nc─âpu╚Öi.
├ÄNMUGUR├ŹT adj. (BOT.) (reg.) ├«mpupit, ├«nc─âpu╚Öat. (Plant─â ~.)
A ├ÄNMUGUR├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A ├«ncepe s─â capete contururi precise; a prinde consisten╚Ť─â; a se ├«nfiripa; a ├«ncol╚Ťi; a se de╚Ötepta. /├«n + mugur
├«nmugur├Č v. a da muguri.
├«nmugur├ęsc v. intr. Emit mugur─ş, m─â acoper cu mugur─ş: arbori─ş a┼ş ├«nmugurit. ÔÇô ╚śi ├«mu-. V. ├«mpupesc.
ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.
ÎNMUGURIT adj. (BOT.) (reg.) împupit, încăpușat. (Plantă ~.)

înmugurit dex online | sinonim

înmugurit definitie

Intrare: înmuguri
înmuguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înmugurit
înmugurit substantiv neutru adjectiv