Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«nmorm├óntare

├ÄNMORM├éNT├ü, ├«nmorm├óntez, vb. I. 1. Tranz. A a╚Öeza un mort ├«n morm├ónt; a ├«ngropa, a ├«nhuma, a astruca, a morm├ónta. 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) ├«ngropa (II 2). ÔÖŽ Tranz. A da ceva uit─ârii. ÔÇô ├Än + morm├ónt.
├ÄNMORM├éNT├üRE, ├«nmorm├ónt─âri, s. f. Ceremonia, ritualul a╚Öez─ârii ├«n morm├ónt; ├«ngropare, ├«nhumare, ├«ngrop─âciune, morm├óntare. ÔÇô V. ├«nmorm├ónta.
├ÄNMORM├éNT├ü, ├«nmorm├óntez, vb. I. 1. Tranz. A a╚Öeza un mort ├«n morm├ónt; a ├«ngropa, a ├«nhuma, a astruca, a morm├ónta. 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) ├«ngropa (II 2). ÔÖŽ Tranz. A da ceva uit─ârii. ÔÇô ├Än + morm├ónt.
├ÄNMORM├éNT├üRE, ├«nmorm├ónt─âri, s. f. Ceremonia, ritualul a╚Öez─ârii ├«n morm├ónt; ├«ngropare, ├«nhumare, ├«ngrop─âciune, morm├óntare. ÔÇô V. ├«nmorm├ónta.
├ÄNMORM├ÄNT├ü, ├«nmorm├«ntez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la mor╚Ťi) A pune, a a╚Öeza (cu ceremonie) ├«n morm├«nt; a ├«ngropa. Vrem ca G─âl─âciuc s─â fie ├«nmorm├«ntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui ├«l ridicar─â so╚Ťia sa ╚Öi copiii, ╚Öi-l duser─â de-l ├«nmorm├«ntar─â la m─ân─âstirea lor, la M─ârgineni. B─éLCESCU, O. I 102. ÔŚŐ Fig. M-au ├«nmorm├«ntat ├«n n─âsip ╚Öi m-au prohodit cum ╚Ötiau ei. CREANG─é, A. 61. 2. Fig. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate p─âr╚Ťile. Pe-o piatr─â-n drum, sub un z─âplaz S-a pus ├«nmorm├«nt├«nd ├«n palme-i Sl─âbitul s─âu obraz. CO╚śBUC, P. I 102. ÔŚŐ Refl. Cu capul pe desagi, m─â ├«nmorm├«ntai... ├«n c─âpi╚Ťa de f├«n. HOGA╚ś, M. N. 70. ÔÇô Variant─â: morm├«nt├í (MACEDONSKI, O. I 31) vb. I.
ÎNMORMÎNTÁRE s. f. Ceremonia, ritualul așezării în mormînt a corpului celui defunct; îngropare, înhumare. Iubită nu fusese Penelopa, nici stimată, dar la înmormîntarea ei lumea se îmbulzea. BART, E. 255. Se adunară și-i făcură o înmormîntare d-ale împărăteștile. ISPIRESCU, L. 31. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare. EMINESCU, O. I 134.
înmormântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmormânteáză
înmormântáre s. f., g.-d. art. înmormântắrii; pl. înmormântắri
├«nmorm├ónt├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nmorm├ónt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmorm├ónte├íz─â
înmormântáre s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
ÎNMORMÂNTÁ vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.
├ÄNMORM├éNT├üRE s. ├«ngropare, ├«ngropat, ├«nhumare, (livr.) inhuma╚Ťie, sepultur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) ├«ngrop─âciune, prohod, (├«nv. ╚Öi reg.) astrucare, (├«nv.) pogrebanie. (Ceremonia ~─ârii.)
A ├«nmorm├ónta Ôëá a deshuma, a dezgropa, a dezmorm├ónta, a exhuma
├Änmorm├óntare Ôëá dezgropare
A ├ÄNMORM├éNT├ü ~├ęz tranz. 1) A pune ├«n morm├ónt (respect├ónd anumite ritualuri); a ├«ngropa; a ├«nhuma. 2) rar A astupa din toate p─âr╚Ťile, ascunz├ónd privirii. 3) fig. A l─âsa s─â fie uitat; a da uit─ârii. /├«n + morm├ónt
ÎNMORMÂNTÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNMORMÂNTA. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt. [G.-D. înmormântării] /v. a înmormânta
înmormântà v. a pune în mormânt un cadavru uman.
înmormântare f. punerea cadavrului în mormânt și ceremonia religioasă cu acea ocaziune.
├«nmorm├«nt├íre f., pl. ─âr─ş. Ceremonia cu care ├«nmorm├«ntez─ş un mort, ├«ngrop─âc─şune. V. pogrebanie, petrecanie.
├«nmorm├«nt├ęz, a -├í v. tr. (d. morm├«nt). Pun ├«n morm├«nt, ├«ngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Da┼ş u─şt─âri─ş: a ├«nmorm├«nta un pro─şect. ÔÇô ╚śi ├«morm-. ├Än Serbia morm-.
ÎNMORMÎNTA vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.
├ÄNMORM├ÄNTARE s. ├«ngropare, ├«ngropat, ├«nhumare, (livr.) inhuma╚Ťie, sepultur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) ├«ngrop─âciune, prohod, (├«nv. ╚Öi reg.) astrucare, (├«nv.) pogrebanie. (Ceremonia ~.)
├ÄNMORM├ÄNTARE. Subst. ├Änmorm├«ntare, morm├«ntare (reg.), ├«ngropare, ├«ngropat, ├«ngrop─âciune (pop.), astrucare (├«nv. ╚Öi reg.), ├«nhumare; incinerare; crema╚Ťiune; funeralii. Doliu, ├«ndoliere, cernire. Pompe funebre. Cortegiu funerar. Mar╚Ö funerar. Sicriu, sicria╚Ö (dim.), sicriel (rar), co╚Öciug, racl─â (pop.), s─âla╚Ö (reg.), s─âl─â╚Öel (dim., reg.), tron (reg.); sarcofag. Urn─â funerar─â, urn─â cinerar─â, cenu╚Öar. Catafalc. N─âs─âlie. Cimitir, ╚Ťintirim (reg.), mormin╚Ťi (reg.), gropi╚Öte (reg.), temeteu (reg.), necropol─â. Morg─â. Crematoriu. Car funebru (funerar, mortuar), dric, pata╚Öc─â (reg.). Dricar, cioclu (peior.). Gropar. Morm├«nt, mormin╚Ťel (dim., pop.), sepulcru (livr.), sepultur─â (rar), cas─â de vecie, gropni╚Ť─â, cript─â, cavou, columbar; piatr─â funerar─â; stel─â funerar─â; columel─â (rar); mausoleu; cenotaf (livr.); osuar; panteon; piramid─â; dolmen; menhir. Monument funerar. Cruce, cruciuli╚Ť─â (dim.). Inscrip╚Ťie funerar─â, epitaf. Necrolog. Adj. ├Ängropat. Incinerat. Mortuar, morm├«ntal (livr.), sepulcral (livr.), funerar, funebru. De doliu, ├«n doliu, ├«ndoliat, cernit. Vb. A ├«nmorm├«nta, a morm├«nta (reg.), a b─âga ├«n morm├«nt, a ├«ngropa, a duce pe cineva la groap─â (la ultima locuin╚Ť─â, pe ultimul drum), a astruca (├«nv. ╚Öi reg.), a ├«nhuma (livr.). A incinera. A purta doliu, a fi ├«n doliu, a se cerni. V. moarte, monument.

înmormântare dex online | sinonim

înmormântare definitie

Intrare: înmormânta
înmormânta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înmormântare
înmormântare substantiv feminin