ÎNMOINÁ, pers. 3 înmoinează, vb. I. refl. impers. (Pop.) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. – În + moină.

ÎNMOINÁ, pers. 3 înmoinează, vb. I. refl. impers. (Rar) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. – În + moină.

ÎNMOINÁ, pers. 3 înmoinează, vb. I. Refl. (Rar, despre vreme) A deveni mai puțin aspră. Se-nmoinase... streșinile picurau. SANDU-ALDEA, U. P. 118. Nu vă încredeți în vreme, chiar cînd se-nmoinează. CARAGIALE, O. VII 60.

înmoiná (a ~) (pop.) (-moi-) vb., ind. prez. 3 sg. înmoineáză

înmoiná vb. (sil. -moi-), ind. prez. 3 sg. înmoineáză

înmoĭneáză, V. moĭnează.

moĭneáză (se) v. refl. impers. (d. moĭnă). E moĭnă, se topește zăpada, se dezgheață. – În vest și înmoĭ- (Iov. 154) și îmoĭ-.