ÎNMLĂDIÁ, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

ÎNMLĂDIÁ, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia.

ÎNMLĂDIÁ vb. I v. mlădia.

înmlădiá (a ~) (pop.) (-di-a) vb., ind. prez. 3 înmlădiáză, 1 pl. înmlădiém (-di-em); conj. prez. 3 să înmlădiéze; ger. înmlădiínd (-di-ind)

înmlădiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. înmlădiéz, 3 sg. și pl. înmlădiáză, 1 pl. înmlădiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înmlădiéze; ger. înmlădiínd (sil. -di-ind)

înmlădià v. a (se) mlădia: fierul numai prin foc se înmlădie BĂLC.

înmlădiéz, V. mlădiez.

mlădiéz v. tr. (d. mlădiță). Fac mlădios: exercițiu mlădiază corpu. V. refl. Devin mlădios, flexibil: corpu se mlădiază pin exercițiŭ. Mă îndoĭ, oscilez: trestia se mlădia la suflarea vîntuluĭ. – Și înml- (vest).