Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«nmiresmare

├ÄNMIRESM├ü, ├«nmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a ├«mb─âls─âma, a miresma. ÔÇô ├Än + mireasm─â.
├ÄNMIRESM├üRE, ├«nmiresm─âri, s. f. Miros pl─âcut, parfum. ÔÇô V. ├«nmiresma.
├ÄNMIRESM├ü, ├«nmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a ├«mb─âls─âma, a miresma. ÔÇô ├Än + mireasm─â.
├ÄNMIRESM├üRE, ├«nmiresm─âri, s. f. (Rar) Miros pl─âcut, parfum. ÔÇô V. ├«nmiresma.
├ÄNMIRESM├üRE, ├«nmiresm─âri, s. f. (Rar) Miros pl─âcut, parfum. De printre cruci se-nal╚Ť─â ├«nmiresm─âri de floare. LESNEA, C. D. 52.
înmiresmá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmiresmeáză
înmiresmáre s. f., g.-d. art. înmiresmắrii; pl. înmiresmắri
├«nmiresm├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nmiresm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmiresme├íz─â
înmiresmáre s. f., g.-d. art. înmiresmării; pl. înmiresmări
├ÄNMIRESM├ü vb. a ├«mb─âls─âma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfin╚Ťi. (Florile ~ aerul.)
ÎNMIRESMÁRE s. îmbălsămare, parfumare, (pop.) miresmare. (~ aerului.)
A ├ÄNMIRESM├ü ~├ęz tranz. (spa╚Ťii) A umple cu miros pl─âcut; a parfuma; a ├«mb─âls─âma. /├«n + mireasm─â
├«nmirezm├ęz v. tr. Rar. Umplu de mireazm─â, parfumez.
├ÄNMIRESMA vb. a ├«mb─âls─âma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfin╚Ťi. (Florile ~ aerul.)
ÎNMIRESMARE s. îmbălsămare, parfumare, (pop.) miresmare. (~ aerului.)

înmiresmare dex online | sinonim

înmiresmare definitie

Intrare: înmiresma
înmiresma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înmiresmare
înmiresmare substantiv feminin