ÎNMIASMÁ, înmiasmez vb. I. tranz. (Rar) A infecta aerul cu miasme. – Din în- + miasmă.

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme.

înmiasmát, înmiasmátă, adj. (înv.) infectat cu miasme.