Dicționare ale limbii române

21 definiții pentru înmatriculare

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.
ÎNMATRICULÁRE s. f. Acțiunea de a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor.
înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză
înmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculắrii; pl. înmatriculắri
înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză
înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.)
ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.
*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.
*inmatriculéz, V. imatriculez.
ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
ÎNMATRICULARE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui bun.)

înmatriculare dex online | sinonim

înmatriculare definitie

Intrare: înmatricula
înmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: -ma-tri-