21 definiții pentru înmatriculare
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din
fr. immatriculer, lat. immatriculare. ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări,
s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. –
V. înmatricula. ÎNMATRICULÁ, înmatriculez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din
fr. immatriculer, lat. immatriculare. ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări,
s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. –
V. înmatricula. ÎNMATRICULÁ, înmatriculez,
vb. I.
Tranz. A înscrie în matriculă.
ÎNMATRICULÁRE s. f. Acțiunea de
a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor.
înmatriculá (a ~) (-ma-tri-)
vb.,
ind. prez. 3 înmatriculeáză
înmatriculáre (-ma-tri-)
s. f.,
g.-d. art. înmatriculắrii;
pl. înmatriculắri
înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.) ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [<
înmatricula].
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.
*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și
înmatriculez. *inmatriculéz, V.
imatriculez. ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) ÎNMATRICULARE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui bun.) înmatriculare dex online | sinonim
înmatriculare definitie
Intrare: înmatricula
înmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin