Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ├«nmatriculare

├ÄNMATRICUL├ü, ├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nscrie, a (se) trece ├«ntr-o matricol─â; a matricula. ÔÇô Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
├ÄNMATRICUL├üRE, ├«nmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nmatricula; ├«nscriere ├«ntr-o matricol─â. ÔÇô V. ├«nmatricula.
├ÄNMATRICUL├ü, ├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nscrie, a (se) trece ├«ntr-o matricol─â; a matricula. ÔÇô Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
├ÄNMATRICUL├üRE, ├«nmatricul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nmatricula; ├«nscriere ├«ntr-o matricol─â. ÔÇô V. ├«nmatricula.
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.
├ÄNMATRICUL├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nmatricula; ├«nscriere, trecere ├«n matricul─â. ├Änmatricularea ╚Öcolarilor.
înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză
înmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculắrii; pl. înmatriculắri
├«nmatricul├í vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. ├«nmatricul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmatricule├íz─â
înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
├ÄNMATRICUL├üRE s. ├«nregistrare, ├«nscriere, (rar) inscrip╚Ťie, (├«nv.) matriculare, matricula╚Ťie. (~ unui vehicul.)
ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
├ÄNMATRICUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ├«nmatricula ╚Öi rezultatul ei; ├«nscriere ├«n matricul─â. [< ├«nmatricula].
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
A ├ÄNMATRICUL├ü ~├ęz tranz. (nume de persoane) A ├«nscrie ├«ntr-o matricul─â; a trece ├«ntr-o matricul─â. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
├«nmatricul├á v. a ├«nscrie ├«n ordine alfabetic─â sau numeric─â, ├«ntrÔÇÖo matricul─â.
*imatricul├ęz v. tr. ├Änregistrez, ├«nscri┼ş ├«n matricul─â. ÔÇô ╚śi ├«nmatriculez.
*inmatricul├ęz, V. imatriculez.
ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
├ÄNMATRICULARE s. ├«nregistrare, ├«nscriere, (rar) inscrip╚Ťie, (├«nv.) matriculare, matricula╚Ťie. (~ unui bun.)

înmatriculare dex online | sinonim

înmatriculare definitie

Intrare: înmatricula
înmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin
  • silabisire: -ma-tri-