ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.

înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză

ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare

înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.

*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.

*inmatriculéz, V. imatriculez.

ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)