Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«nmatricula

├ÄNMATRICUL├ü, ├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nscrie, a (se) trece ├«ntr-o matricol─â; a matricula. ÔÇô Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
├ÄNMATRICUL├ü, ├«nmatriculez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nscrie, a (se) trece ├«ntr-o matricol─â; a matricula. ÔÇô Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.
ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.
înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză
├«nmatricul├í vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. ├«nmatricul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nmatricule├íz─â
ÎNMATRICULÁ vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)
ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].
ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)
A ├ÄNMATRICUL├ü ~├ęz tranz. (nume de persoane) A ├«nscrie ├«ntr-o matricul─â; a trece ├«ntr-o matricul─â. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare
├«nmatricul├á v. a ├«nscrie ├«n ordine alfabetic─â sau numeric─â, ├«ntrÔÇÖo matricul─â.
*imatricul├ęz v. tr. ├Änregistrez, ├«nscri┼ş ├«n matricul─â. ÔÇô ╚śi ├«nmatriculez.
*inmatricul├ęz, V. imatriculez.
ÎNMATRICULA vb. a (se) înregistra, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.)

înmatricula dex online | sinonim

înmatricula definitie

Intrare: înmatricula
înmatricula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tri-