ÎNMĂNUȘÁT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși; cu mănuși. – În + mănușă (după fr. ganté).

ÎNMĂNUȘÁT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși; cu mănuși. – În + mănușă (după fr. ganté).

ÎNMĂNUȘÁT, -Ă, înmănușați, -te, adj. Care poartă mănuși, cu mănuși. Serveau chelneri înmănușați care călcau ușor, parcă ar fi avut încălțămintea cu tălpi de gumă. PAS, L. I 244. Își descleștă degetele înmănușate de pe brațul onorabilului amic... ca să poată gesticula mai de nădejde. C. PETRESCU, A. R. 22.

înmănușát adj. m., pl. înmănușáți; f. înmănușátă, pl. înmănușáte

înmănușát adj. m., pl. înmănușáți; f. sg. înmănușátă, pl. înmănușáte

ÎNMĂNUȘÁT adj. (rar) mănușat. (Persoană ~.)

ÎNMĂNUȘÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre mâini) Care este în mănuși. 2) (despre persoane) Care este cu mâinile în mănuși. /în + mănușă + suf. ~at

ÎNMĂNUȘAT adj. (rar) mănușat. (Persoană ~.)