Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru înmânare

ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. – În + mână.
ÎNMÂNÁRE s. f. Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.
ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.
ÎNMÂNÁRE s. f. Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.
ÎNMÎNÁ, înmînez, vb. I. Tranz. (De obicei construit cu dativul; cu privire la bani, acte, obiecte etc.) A da, a remite, a preda în mînă. Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.
ÎNMÎNÁRE s. f. Acțiunea de a înmîna; predare, remitere. Înmînarea unei diplome.
înmâná (a ~) vb., ind. prez. 3 înmâneáză
înmânáre s. f., g.-d. art. înmânắrii
înmâná vb., ind. prez. 1 sg. înmânéz, 3 sg. și pl. înmâneáză
înmânáre s. f., g.-d. art. înmânării, pl. înmânări
ÎNMÂNÁ vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. v. preda.
ÎNMÂNÁRE s. 1. încredințare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. v. predare.
A ÎNMÂNÁ ~éz tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână
înmânà v. a da în mână, a preda.
înmînéz v. tr. (d. mînă). Daŭ în mînă: a înmîna cuĭva o scrisoare.
ÎNMÎNA vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (A ~ o cerere.)
ÎNMÎNARE s. 1. încredințare, predare, remitere, transmitere, (înv. ) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ unei cereri, unei situații.)

înmânare dex online | sinonim

înmânare definitie

Intrare: înmâna
înmâna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: înmânare
înmânare substantiv feminin