Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nlocui

├ÄNLOCU├Ź, ├«nlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva ├«n locul altuia. 2. A ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva ├«n locul lui. 3. A ╚Ťine cuiva locul ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o munc─â etc. ÔÇô Din loc. adv. ├«n loc + suf. -ui.
├ÄNLOCU├Ź, ├«nlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva ├«n locul altuia. 2. A ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva ├«n locul lui. 3. A ╚Ťine cuiva locul ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o munc─â etc. ÔÇô Din loc. adv. ├«n loc + suf. -ui.
├ÄNLOCU├Ź, ├«nlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune un obiect ├«n locul altuia (devenit necorespunz─âtor, uzat, stricat). V. schimba. Am ├«nlocuit geamul spart. Ôľş Acolo, sus, au putrezit c├«teva b├«rne. Vor fi ├«nlocuite zilele acestea. STANCU, U.R.S.S. 44. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗ sau ┬źprin┬╗) A schimba, a substitui. A f─âuri suprastructura socialist─â ├«nseamn─â a ├«nlocui vechile institu╚Ťii politice, juridice etc., ╚Öi ├«n primul r├«nd vechiul stat, cu noi institu╚Ťii, socialiste, cu un stat de tip nou, proletar; ├«nseamn─â a ├«nlocui vechea ideologie dominant─â, burghez─â, cu noua ideologie socialist─â. LUPTA DE CLAS─é, 1952, nr. 6, 96. ÔÖŽ A ├«ndep─ârta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva ├«n loc. 2. A putea lua locul cuiva sau a ceva ├«ndeplinind acela╚Öi rol, a putea ╚Ťine cu succes locul cuiva. Descoperirea noastr─â urma s─â dea, pe l├«ng─â font─â, ╚Öi un metal rar, care ├«nlocuie╚Öte cositorul. BARANGA, I. 198. 3. A ╚Ťine temporar locul cuiva absent. Pe timpul concediului voi fi ├«nlocuit de tovar─â╚Öul X.
├«nlocu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nlocui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nlocui├í; conj. prez. 3 s─â ├«nlocui├ísc─â
├«nlocu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nlocui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nlocui├í, conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nlocui├ísc─â
├ÄNLOCU├Ź vb. 1. a schimba. (A ~ o pies─â uzat─â.) 2. v. substitui. 3. a schimba, (├«nv. ╚Öi pop.) a muta, (fran╚Ťuzism ├«nv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. suplini.
A ├ÄNLOCU├Ź ~i├ęsc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunz─âtor, pun├ónd ├«n loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ u╚Öa. ~ un juc─âtor. 2) A schimba (├«ntr-o calitate), ╚Ťin├ónd (temporar) locul. ~ pe pre╚Öedinte. Materialele plastice ~iesc lemnul. /├«n + loc + suf. ~ui
├«nlocu├Č v. 1. a pune ├«n loc: a ├«nlocui vinul cu berea; 2. a ╚Ťinea, a ocupa locul cuiva: lÔÇÖam ├«nlocuit c├ótva timp; 3. a urma cuiva ├«ntrÔÇÖun post: contabilul a fost ├«nlocuit.
├«nlocu─ş├ęsc v. tr. (d. loc). Scot pe cineva or─ş ceva dintrÔÇÖun loc ╚Öi pun pe altu or─ş altceva: a ├«nlocui o ha─şn─â, o mod─â pintrÔÇÖalta, un func╚Ťionar pintrÔÇÖaltu. Suplinesc, substitu─ş, ╚Ťin locu p├«n─â vine cel ce-l p─âr─âsise: a ├«nlocui un amic bolnav.
├ÄNLOCUI vb. 1. a schimba. (A ~ o pies─â uzat─â.) 2. a substitui. (A ~ o serie de termeni prin al╚Ťii.) 3. a schimba, (├«nv. ╚Öi pop.) a muta, (fran╚Ťuzism ├«nv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. a suplini. (Pe timpul c├«t m-a ~ la catedr─â.)

înlocui dex online | sinonim

înlocui definitie

Intrare: înlocui
înlocui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a