ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de realizat, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = lesne, ușor. ♦ Ajutorare, ajutor. – V. înlesni.

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de înfăptuit, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne.

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = lesne, ușor. ♦ Ajutorare, ajutor. – V. înlesni.

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la acțiuni, fapte etc.) A face să fie mai lesne de înfăptuit; a ușura, a facilita. I-am cerut să-mi înlesnească s-ajung la unitatea mea. SADOVEANU, P. M. 124. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Cu privire la oameni) A ajuta pe cineva, a ușura cuiva o muncă, o acțiune. Cucoană Chiriță, noi amîndoi sîntem gata la poroncile d-tale, și prea fericiți de a te pute înlesni la orice-i dori. ALECSANDRI, T. I 120. ♦ A ajuta pe cineva bănește. Scrie-mi imediat: poți să mă înlesnești cu 60 franci pe termen de vreo patruzeci de zile? CARAGIALE, O. VII 569. Te rog... să-l înlesnești cu ceva bani, ca să poată merge la Neamț. KOGĂLNICEANU, S. 230. ♦ Refl. A avea posibilitatea materială, a dispune de mijloace materiale pentru a face ceva. Nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta în iarna asta. REBREANU, R. I 160.

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. 1. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; ușurare, p. ext. ușurință de a face un lucru. Înlesniri de plată. ▭ Radu își învăța lecțiile... Aceasta n-a făcut-o cu obișnuita lui înlesnire. VLAHUȚĂ, O. A. 105. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = cu ușurință, lesne, ușor. Formele vamale se făceau cu mare înlesnire. BART, S. M. 97. Ce oare-atunci să facem spre-a trece cu-nlesnire? MACEDONSKI, O. I 165. Cocostîrcu... poate pătrunde cu înlesnire și în scurtă vreme în locurile cele mai primejdioase. POPESCU, B. I 19. 2. Ajutorare, ajutor. Omul de azi, mai luminat, avînd toate drepturile și toate înlesnirile de la statul nou, cată să înțeleagă și datoriile care cad în sarcina lui. SADOVEANU, E. 26. Nevastă-ta e oleacă de cimotie cu preuteasa popii, i-a face ea vro înlesnire. MIRONESCU, S. A. 127. Civilizația noastră se mărginește în cunoștința superficială a uneia sau două limbi străine, care ne dau înlesnire de a înțelege romanele doamnei Sand și vodevilurile domnului Scribe. KOGĂLNICEANU, S. A. 100. – Variantă: (învechit) lesníre (GHICA, S. 46, I. IONESCU, D. 285, DRĂGHICI, R. 157) s. f.

înlesní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 să înlesneáscă

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri

înlesní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înlesneáscă

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri

ÎNLESNÍ vb. v. ușura.

ÎNLESNÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

ÎNLESNÍRE s. 1. v. ușurare. 2. facilitate, v. ușurință. 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. v. avantaj.

A ÎNLESNÍ ~ésc tranz. 1) (procese) A face (mai) lesne de realizat; a ușura; a facilita. ~ munca. ~ însușirea cunoștințelor. 2) rar (persoane) A ajuta să se mențină sau să reușească. ~ pe cineva la învățătură. /în + lesne

înlesnì v. 1. a (se) face lesne; 2. a ușura bănește adesea i-am înlesnit; 3. a avea mijloacele: nu mă înlesnesc acum.

înlesnire f. 1. fapta de a (se) înlesni; 2. ușurință, mai ales de plată.

înlesnésc v. tr. (d. lesne). Ușurez, facilitez. Ajut cu banĭ saŭ altfel: de multe orĭ l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, maĭ ales în privința banilor: nu mă înlesnesc acuma.

înlesníre f. Facilitate, ușurință: acest om are mare înlesnire la vorbă. Facilitate, avantaj: a face cuĭva înlesnirĭ într’o afacere, la plata datoriiĭ. Avantaj, comoditate, confort: această casă are multe înlesnirĭ. Cu înlesnire (vechĭ cu lesnire), lesne, ușor, facil.

înlesni vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

ÎNLESNI vb. a facilita, a favoriza, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNLESNIRE s. 1. facilitare, favorizare, ușurare. (~ unei întrevederi.) 2. facilitate, simplitate, ușurință, (rar) lesniciune, ușurătate, ușurime. (~ rezolvării unei probleme.) 3. (mai ales la pl.) facilitate, ușurare. (S-a bucurat de unele ~ de plată.) 4. avantaj, favoare, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~.)