Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nlemnire

├ÄNLEMN├Ź, ├«nlemnesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A r─âm├óne sau a face s─â r─âm├ón─â nemi╚Öcat de fric─â, de spaim─â sau de uimire; a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«mpietri. ÔÖŽ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, ne├«ndur─âtor; a se ├«mpietri. ÔÇô ├Än + lemn.
├ÄNLEMN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nlemni. ÔÇô V. ├«nlemni.
├ÄNLEMN├Ź, ├«nlemnesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A r─âm├óne sau a face s─â r─âm├ón─â nemi╚Öcat de fric─â, de spaim─â sau de uimire; a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«mpietri. ÔÖŽ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, ne├«ndur─âtor; a se ├«mpietri. ÔÇô ├Än + lemn.
├ÄNLEMN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nlemni. ÔÇô V. ├«nlemni.
├ÄNLEMN├Ź, ├«nlemnesc, vb. IV. Intranz. A r─âm├«ne nemi╚Öcat sub influen╚Ťa unei impresii sau a unei senza╚Ťii puternice; a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«nghe╚Ťa. Soldatul ├«nlemni ├«n pozi╚Ťie, cu fa╚Ťa la locotenentul aprins de m├«nie. REBREANU, P. S. 69. C├«nd auzi b─ârbatul una ca asta, mai ├«nlemni. RETEGANUL, P. I 43. De m├«nie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518. ÔŚŐ Tranz. fact. El sta cufundat ├«ntr-o mirare sau mai bine zic├«nd admirare ad├«nc─â ce ├«l ├«nlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76. ÔÖŽ Fig. (Rar) A deveni ne├«ndurat; a se ├«mpietri. Cum s├«nte╚Ťi voi toate... vorbi ea ├«nceti╚Öor. Cum v-a╚Ťi ├«nv├«rto╚Öat, cum v-a╚Ťi ├«nlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.
├ÄNLEMN├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nlemni; ├«ncremenire, nemi╚Öcare; p. ext. spaim─â, uimire. ├Änlemnirea zugr─âvit─â pe figur─â ├«i d─âdea o ├«nf─â╚Ťi╚Öare comic─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 13. Spaim─â, mirare ╚Öi ├«nlemnite au cuprins pe bietul Vineri. DR─éGHICI, R. 238.
├«nlemn├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nlemn├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nlemne├í; conj. prez. 3 s─â ├«nlemne├ísc─â
├«nlemn├şre s. f., g.-d. art. ├«nlemn├şrii
├«nlemn├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nlemn├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nlemne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nlemne├ísc─â
├«nlemn├şre s. f., g.-d. art. ├«nlemn├şrii
├ÄNLEMN├Ź vb. 1. v. ├«nm─ârmuri. 2. a ├«mpietri, a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«n╚Ťepeni, a paraliza, (├«nv. ╚Öi pop.) a m─ârmuri, (fig.) a ├«nghe╚Ťa. (A ~ de spaim─â.)
├ÄNLEMN├ŹRE s. 1. v. ├«nm─ârmurire. 2. v. nemi╚Öcare.
A ├ÄNLEMN├Ź ~├ęsc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mi╚Öca (din cauza unor emo╚Ťii puternice); a r─âm├óne nemi╚Öcat; a ├«mpietri; a ├«nm─ârmuri; a ├«ncremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se ├«nchide ├«n sine; a se ├«mpietri. /├«n + lemn
├«nlemn├Č v. a se face lemn, a ├«n╚Ťepeni de fric─â.
├«nlemn├ęsc v. intr. (d. lemn). ├Än╚Ťepenesc, ├«nm─ârmuresc, ├«mpetresc: ├«nlemnise de fric─â. V. tr. Groaza ├«─ş ├«nlemnise.
├ÄNLEMNI vb. 1. a ├«mpietri, a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«n╚Ťepeni, a (se) petrifica, (├«nv. ╚Öi pop.) a m─ârmuri, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ├«ntrecle╚Ťi, (prin Transilv. ╚Öi Ban.) a merei, (fig.) a (se) ├«n╚Ťeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a ├«mpietri, a ├«ncremeni, a ├«nm─ârmuri, a ├«n╚Ťepeni, a paraliza, (├«nv. ╚Öi pop.) a m─ârmuri, (fig.) a ├«nghe╚Ťa. (A ~ de spaim─â.)
├ÄNLEMNIRE s. 1. ├«mpietrire, ├«ncremenire, ├«nm─ârmurire, ├«n╚Ťepenire, petrificare, (├«nv. ╚Öi pop.) m─ârmurire. (~ unui personaj din basme.) 2. ├«ncremenire, nemi╚Öcare. (Stare de ~.)

înlemnire dex online | sinonim

înlemnire definitie

Intrare: înlemni
înlemni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: înlemnire
înlemnire substantiv feminin