ÎNLĂCRĂMÁ vb. I v. înlăcrima.

ÎNLĂCRIMÁ, înlăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A plânge, a lăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; a lăcrima. [Var.: înlăcrămá vb. I] – În + lăcrima.

ÎNLĂCRĂMÁ vb. I v. înlăcrima.

ÎNLĂCRIMÁ, înlăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A plânge, a lăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; a lăcrima. [Var.: înlăcrămá vb. I] – În + lăcrima.

înlăcrimá (a ~) (-lă-cri-) vb., ind. prez. 3 înlăcrimeáză

înlăcrimá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. înlăcriméz, 3 sg. și pl. înlăcrimeáză

ÎNLĂCRIMÁ vb. a (se) uda, a (se) umezi. (Ochii i s-au ~.)

înlăcrăméz (mă) v. refl. Mă umflu de lacrămĭ: ochĭ înlăcrămațĭ. V. lăcrămez.

ÎNLĂCRIMA vb. a (se) uda, a (se) umezi. (Ochii i s-au ~.)