Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru ├«njurat

├ÄNJUR├ü, ├«nj├║r, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl., recipr. A rosti cuvinte injurioase sau de ocar─â la adresa cuiva; a (se) sudui. ÔÇô Lat. injuriare.
├ÄNJUR├ü, ├«nj├║r, vb. I. Tranz., intranz. ╚Öi refl. recipr. A spune cuvinte injurioase sau de ocar─â la adresa cuiva; a (se) sudui. ÔÇô Lat. injuriare.
├ÄNJUR├ü, ├«nj├║r, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de ocar─â; a sudui. V. oc─âr├«. Acum sta╚Ťi aduna╚Ťi l├«ng─â vatr─â... ├Änjura╚Ťi domnii ╚śi nu ╚Öti╚Ťi cum s─â v─â pl─âti╚Ťi d─ârile. BENIUC, V. 24. Mul╚Ťi in╚Öi trec iute pe l├«ng─â butoiul meu ├«njur├«ndu-m─â. CARAGIALE, O. I 79. Le legar─â m├«inile la spate ╚Öi tot ├«njur├«ndu-i mereu ├«i pornesc... spre Alba-Iulia. B─éLCESCU, O. II 259. ÔŚŐ Intranz. Dincoace, la ie╚Öire, zb├«r├«ie motorul unui camion, glasuri de c─âru╚Ťa╚Öi ├«njur├«nd ur├«t ╚Öi gros. C. PETRESCU, A. 341. Bomb─ânea printre din╚Ťi cuconul Fanache, ├«njur├«nd ╚Öi cl─âtin├«nd din cap. MIRONESCU, S. A. 24. ├Än confuzia lui nu ╚Ötiu nici ce zice, nici ce face; se retrase ├«njur├«nd cu furie. BOLINTINEANU, O. 450. ÔÖŽ A vorbi de r─âu, a b├«rfi.
înjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjúră
înjurá vb., ind. prez. 1 sg. înjúr, 3 sg. și pl. înjúră, perf. s. 1 sg. înjurái
ÎNJURÁ vb. a drăcui, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. și pop.) a măscări, (pop.) a stropși, a sudui, (prin Ban.) a târtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. și pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce îl ~ toată ziua?)
A ├ÄNJUR├ü ├«nj├║r 1. intranz. A folosi ├«n vorbire cuvinte necuviincioase (├«n forma unei impreca╚Ťii); a sudui. 2. tranz. (persoane) A trata cu vorbe necuviincioase. /<lat. injurare
înjurà v. 1. a ofensa cu vorba; 2. a spune înjurături, a blestema. [Lat. INJURIARE].
├«nj├║r, a -├í v. tr. (d. jur). Vest. Sudu─ş, insult pin cuvinte obscene.
ÎNJURA vb. a drăcui, a ocărî, (livr.) a invectiva, (înv. și pop.) a măscări, (pop.) a stropși, a sudui, (prin Ban.) a tîrtăi, (înv.) a mustra, (fig.) a îmbăla, (înv. și pop. fig.) a spurca, (arg.) a sictiri, a sictirisi. (De ce ~ toată ziua?)
A ├ÄNJURA a ├«mp─âr╚Ťi ur─âri de mam─â, a ├«njura ca un birjar / ca la u╚Öa cortului / de mama focului / de to╚Ťi sfin╚Ťii, a lua cu huideo, a se pizdui, a trece Dun─ârea pe cineva, a trimite (pe cineva) la origini, a trimite pe cineva la urm─â.
a ├«njura ca un birjar / ca la u╚Öa cortului / de mama focului / de to╚Ťi sfin╚Ťii expr. a ├«njura foarte ur├ót.

înjurat dex online | sinonim

înjurat definitie

Intrare: înjura
înjura verb grupa I conjugarea I
Intrare: înjurat
înjurat participiu