Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«njugat

├ÄNJUG├ü, ├«nj├║g, vb. I. 1. Tranz. A pune o vit─â (mai ales boii) la jug. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) ├«nh─âma la o ac╚Ťiune care cere eforturi st─âruitoare. ÔÇô Din [a pune] ├«n jug.
├ÄNJUG├üT1 s. n. ├Änjugare. ÔÇô V. ├«njuga.
├ÄNJUG├üT2, -─é, ├«njuga╚Ťi, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ÔÖŽ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse ├«n jug. ÔÇô V. ├«njuga.
├ÄNJUG├ü, ├«nj├║g, vb. I. 1. Tranz. A pune o vit─â (mai ales boii) la jug. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) ├«nh─âma la o ac╚Ťiune care cere eforturi st─âruitoare. ÔÇô Din [a pune] ├«n jug.
├ÄNJUG├üT1 s. n. ├Änjugare. ÔÇô V. ├«njuga.
├ÄNJUG├üT2, -─é, ├«njuga╚Ťi, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ÔÖŽ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse ├«n jug. ÔÇô V. ├«njuga.
├ÄNJUG├ü, ├«nj├║g, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la vite) A pune la jug ca s─â trag─â carul, plugul etc. Nu-l ├«njugi a╚Öa cu buna Pe vi╚Ťel, ╚Öi Rada-i slab─â, ╚śtiu fl─âc─âii! CO╚śBUC, P. I 96. S─â-i ├«njuge repede ╚Öi s─â s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. Fratele cel s─ârac ÔÇô s─ârac s─â fie de p─âcate ÔÇô tot avea ╚Öi el o p─âreche de boi... cum s├«nt mai buni de ├«njugat la car. CREANG─é, P. 38. ÔŚŐ (Cu inversarea construc╚Ťiei) Un plug mare c─â prinsei, ╚śi c-un bou ├«l ├«njugai. ALECSANDRI, P. P. 169. ÔÖŽ Refl. Fig. (Rar) A se uni; a se articula. Locul unde fundul ╚Ťestii s─â ├«njug─â cu ╚Öira spin─ârii ne durea. DELAVRANCEA, H. T. 110. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se angaja la o munc─â grea; a se ├«nh─âma (2). Ai plecat c├«nd era munca ├«n toi ╚Öi al╚Ťii s-au ├«njugat la ea pe via╚Ť─â ╚Öi pe moarte. DEMETRIUS, V. 129.
ÎNJUGÁT1 s. n. înjugare.
├ÄNJUG├üT2, -─é, ├«njuga╚Ťi, -te, adj. (Despre vite) Pus la jug. Carele cu boii ├«njuga╚Ťi st─âteau gata de plecare, ├«n╚Öirate pe drumul cel mare din mijlocul satului. BUJOR, S. 135. ÔÖŽ (Despre car sau plug) Cu boii prin╚Öi ├«n jug.
înjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjúgă
înjugát s. n.
înjugá vb., ind. prez. 1 sg. înjúg, 3 sg. și pl. înjúgă
înjugát s. n.
ÎNJUGÁ vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.
ÎNJUGÁT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
A ├«njuga Ôëá a dejuga
A ÎNJUGÁ înjúg tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare
înjugà v. a (se) pune la jug. [Lat. JUGARE].
├«nj├║g, a -├í v. tr. (d. jug sa┼ş lat. jugare). Pun ├«n jug: a ├«njuga boi─ş. V. refl. Fig. M─â ├«nham, m─â angajez: nu te ├«njuga la munca asta!
ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) 2.* (fig.) a se înhăma. (S-a ~ la o muncă grea.)
ÎNJUGAT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)
înjug-o! expr. (intl.) pleacă!, ia-o din loc!

înjugat dex online | sinonim

înjugat definitie

Intrare: înjuga
înjuga verb grupa I conjugarea I
Intrare: înjugat (adj.)
înjugat 1 adj. adjectiv
Intrare: înjugat (s.n.)
înjugat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular