ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.

ÎNJUGÁT1 s. n. Înjugare. – V. înjuga.

ÎNJUGÁT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. – V. înjuga.

ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug. 2. Refl. și tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune] în jug.

ÎNJUGÁT1 s. n. Înjugare. – V. înjuga.

ÎNJUGÁT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite, mai ales despre boi) Pus la jug. ♦ (Despre care sau plug) La care vitele au fost puse în jug. – V. înjuga.

ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la vite) A pune la jug ca să tragă carul, plugul etc. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel, și Rada-i slabă, Știu flăcăii! COȘBUC, P. I 96. Să-i înjuge repede și să s-apuce de arat. SBIERA, P. 190. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi... cum sînt mai buni de înjugat la car. CREANGĂ, P. 38. ◊ (Cu inversarea construcției) Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai. ALECSANDRI, P. P. 169. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se uni; a se articula. Locul unde fundul țestii să înjugă cu șira spinării ne durea. DELAVRANCEA, H. T. 110. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se angaja la o muncă grea; a se înhăma (2). Ai plecat cînd era munca în toi și alții s-au înjugat la ea pe viață și pe moarte. DEMETRIUS, V. 129.

ÎNJUGÁT1 s. n. înjugare.

ÎNJUGÁT2, -Ă, înjugați, -te, adj. (Despre vite) Pus la jug. Carele cu boii înjugați stăteau gata de plecare, înșirate pe drumul cel mare din mijlocul satului. BUJOR, S. 135. ♦ (Despre car sau plug) Cu boii prinși în jug.

înjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjúgă

înjugát s. n.

înjugá vb., ind. prez. 1 sg. înjúg, 3 sg. și pl. înjúgă

înjugát s. n.

ÎNJUGÁ vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) *2. v. înhăma.

ÎNJUGÁT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)

A înjuga ≠ a dejuga

A ÎNJUGÁ înjúg tranz. 1) (vite) A pune în jug. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înhăma. /<lat. injuqare

înjugà v. a (se) pune la jug. [Lat. JUGARE].

înjúg, a -á v. tr. (d. jug saŭ lat. jugare). Pun în jug: a înjuga boiĭ. V. refl. Fig. Mă înham, mă angajez: nu te înjuga la munca asta!

ÎNJUGA vb. 1. a prinde, a pune. (A ~ boii la car.) 2.* (fig.) a se înhăma. (S-a ~ la o muncă grea.)

ÎNJUGAT s. înjugare, prindere, punere. (~ boilor la car.)

înjug-o! expr. (intl.) pleacă!, ia-o din loc!